Posesiunea, sau posesia, este din punct de vedere legal o legătură dintre o persoană și un obiect, este dreptul pe care îl avem de a folosi ceva, după bunul nostru plac, în limitele legii, bineînțeles. Avem acest drept asupra obiectelor noastre și exact la fel îl putem avea asupra unei locuințe sau a unui teren.
Mai mult decât atât, acest drept ne este în mod normal protejat. O altă persoană poate prelua posesia lucrurilor noastre doar în anumite condiții, conform legii – dacă le vindem, dăruim, pierdem, și doar în situații excepționale ea poate fi preluată de către organismele statului.
Când vine vorba de locuință sau teren, putem avea posesia lor:
- în calitate de proprietari – situație în care dispunem de acest bun pentru restul vieții sau până când ne decidem să-l vindem
- sau în calitate de chiriași sau alt tip de posesori temporari – dar și în acest caz, prin contract, știm pe ce perioadă de timp îl posedăm și care sunt condițiile în care pierdem posesia lui.
Siguranța posesiunii sau a posesiei se referă la claritatea condițiilor în care riscăm să pierdem acest drept. Poate cineva să vină peste noapte să mă scoată din locuința în care trăiesc sau de pe terenul pe care îl lucrez? Poate să le folosească în vreun fel fără acordul meu? Este cu adevărat sigur acest drept pe care îl am?
Drepturile asupra terenurilor și a locuințelor pot fi stabilite prin lege, așa cum este cazul în România, dar în alte părți ale lumii ele pot fi stabilite prin obiceiurile comunității. Oricum ar fi, dreptul de posesiune a locuinței sau pământului trebuie să protejeze oamenii de evacuare, să ofere minime condiții economice și confortul psihic ce vin odată cu un adăpost sigur.
De ce este atât de important acest drept?
Cei care dețin o porțiune de pământ și pot fi siguri că o vor deține și în deceniile următoare, pot să-și construiască o casă, o fermă, sau să dea acestui pământ o utilitate pe termen lung, care să le asigure în schimb un spațiu de locuit sau chiar o sursă de venit. Dacă dreptul asupra terenului nu este recunoscut, reglementat sau nu este respectat de ceilalți, nimeni nu va fi dispus să construiască.
La fel se întâmplă și în cazul locuințelor, cu cât mai sigur este dreptul pe care îl avem, fie el de proprietate, chirie, comodat sau posesie, cu atât mai dispuși suntem să investim în acel spațiu, să-l îmbunătățim sau cel puțin să îl menținem în stare bună.
Sunt sute de mii de oameni pe glob care nu pot fi siguri că spațiul pe care îl locuiesc sau pământul pe care îl lucrează va fi accesibil pentru ei și mâine. Această incertitudine îi ține în mod forțat la un nivel de trai sub ceea ce considerăm acum decent, îi păstrează în limita sărăciei extreme și în risc ridicat de excludere socială.
În lipsa drepturilor asupra imobilelor, accesul la capital și mecanisme financiare este redus, iar oamenii nu sunt încurajați să investească în îmbunătățirea locuințelor și vecinătăților. O parte migrează de la sate înspre orașe, unde pot câștiga mici sume de bani, dar cei mai mulți ajung să locuiască în ghetouri, în locuințe informale, așa cum fac peste 60% din cetățenii orașelor din Africa.
Ce se poate face?
Mai jos sunt câteva principii de bază pentru obținerea siguranței posesiunii pentru toți:
– Politicile publice ar trebui să fie incluzive și să conțină prevederi specifice, pentru a-i ajuta și susține pe cei săraci;
– Guvernele nu ar trebui să facă evacuări în situațiile în care nu există reglementări clare în legătură cu posesia;
– Politicile ar trebui să asigure continuitatea drepturilor asupra pământului;
– Guvernele ar trebui să recunoască drepturile celor care utilizează pământul;
– Legile ar trebui să protejeze femeile și grupurile cele mai vulnerabile;
– Politicile ar trebui să crească capacitatea sistemelor locale care dețin informațiile despre aceste drepturi, așa cum sunt sistemele de cadastru.
