Femeile reprezintă jumătate din populația globului și produc cea mai mare parte din resursele de hrană ale planetei, pentru că 60-80% din munca în agricultură în țările în curs de dezvoltare este prestată de femei. (1). Și totuși, femeile dețin legal pământ mult mai puțin decât bărbații. Legile și obiceiurile din 102 țări nu garantează aceleași drepturi asupra pământului ca și bărbaților. (2)
Am tot vorbit despre dreptul asupra pământului și cum afectează lipsa lui în special femeile, în anumite țări din lume. Femeile sunt în multe culturi plasate pe o scară umană inferioară și asta le face vulnerabile din multe puncte de vedere cum ar fi educația, sănătatea lor și a copiilor lor, dezvoltarea lor economică, posibilitatea participării la viața socială, accesului la informații, etc. Toate acestea le fac vulnerabile în fața violenței, exploatării de toate felurile și le supune de multe ori la riscuri care pot duce la pierderea vieții.
70% din persoanele care trăiesc în sărăcie pe glob sunt femei. Asta și pentru că nu dețin proprietăți, dar și pentru ca sunt văzute de multe ori ca fiind inferioare bărbaților și nu au acces la resurse, la finanțări, la decizii în comunitate sau în familie. Sunt văzute ca bunuri, mai mult decât ca ființe egale în drepturi și asta inclusiv din partea legii și a celor care o aplică. Deși muncesc de multe ori mai mult decât bărbații, averea nu se împarte între soți. ”Dreptul” lor cel mai mare e acela de a avea grija ca bărbații să fie mulțumiți și de a avea grijă de gospodărie și copii. Cum reușesc să facă asta? Nu mai interesează pe nimeni, pentru că valoarea atribuită lor de obiceiuri și tradiții este una foarte mică.
O schimbare a mentalităților, a legilor și percepțiilor legate de drepturile femeii, inclusiv drepturile asupra pământului este singura cale prin care multe din aceste femei pot trăi în condiții demne.
Și ca să vă convingem, vă vom arăta câteva dintre aspectele care merită sa fie abordate și cunoscute de fiecare, pentru a impulsiona aceste schimbări.
Atenție, aceste date și materiale vă pot afecta emoțional! (Din păcate, filmele nu au subtitrare în limba română.)
În India, la fiecare 12 minute o femeie este violată. 1 din 5 femei moare dând naștere, multe fiind la vârstă mult prea fragedă. Jumătate din fetele indiene sunt căsătorite înainte de 18 ani și multe renunță la educație. Fetele nu sunt dorite de la naștere, fiind văzute ca o pedeapsă., ”E ca și cum ai planta semințe în grădina vecinului” zic ei, pentru că tradiția spune că pentru fată părinții trebuie să plătească un fel de zestre. Așa că au fost aproximativ 12 milioane de avorturi de fete în ultimii 30 de ani. Peste 8000 de femei au fost ucise pentru că familiile nu au plătit zestrea, adică 22 de femei pe zi. Dacă rămân văduve familiile soților le alungă și ajung să doarmă pe stradă. Asta e pe foarte scurt viața unor femei din India. Sigur că nu toate trăiesc așa. Un studiu din Kerala, India, a arătat ca numai 7% din femeile care dețin pământ și o locuință au raportat violență fizică, față de 49% din cele care nu au proprietăți. Dar chiar și dacă ar fi vorba de viața unei singure femei ar merita să vorbim despre asta.
În Bangladesh prostituția este singura sursă de venit pentru foarte multe femei. Familii întregi au ca ocupație vânzarea propriului trup. Există și școli speciale pentru copiii prostituatelor, pentru că ceilalți din comunitate nu acceptă ca aceștia să învețe împreună cu copiii lor. Însă dacă nu ar fi sărăcia cruntă, multe dintre aceste femei și-ar dori o altă viață. Altele nu cred că există altceva pentru ele.
În Afganistan, familiile care nu au un băiat obligă una dintre fete să devină ”bacha posh”, adică să adopte în societate nume și comportamente de băieți, până la vârsta adolescenței. Ele sunt fete acasă și băieți pe stradă. Unele fete însă aleg ele însele să devină băieți în societate pentru a se bucura de o libertate pe care altfel nu o au. Afganistan e considerată cea mai periculoasă țară pentru femei din punctul de vedere al discriminării, conform unui sondaj din 2018. . Această discriminare include drepturile asupra pământului. Doar 2% din femei dețin pământ. (2). Același raport spune că în Orientul Mijlociu și Africa de Nord doar 4% din femei au titluri de proprietate și acest lucru e corelat cu drepturile inegale de moștenire.
În multe țări din Africa Sub-sahariană femeile trăiesc în condiții grele, pe care noi, occidentalii, nu le-am accepta acum. În ghetouri, fără minime condiții de igienă, în zone aride în care nu au acces la apă și sanitație. Ele sunt nevoite să străbată distanțe mari pentru a aduce apă, sau caută locuri în care să se ocupe de propria igienă, de multe ori noaptea, acestea făcându-le ținte sigure ale atacurilor. Peste 50% din cazurile noi de HIV sunt ale femeilor din aceste țări. Faptul că nu au acces la un acoperiș sigur deasupra capului decât prin mariaj, că trăiesc în sărăcie, nu le da multora posibilitatea de a alege parteneri care să nu le pună viața și sănătatea în pericol și le face vulnerabile în fața abuzului. Altele sunt nevoite să se prostitueze pentru a avea din ce să trăiască. Având o casă și alte proprietăți, femeile, chiar cele deja infectate cu HIV, ar putea avea o mai bună grijă de sănătatea lor.
În unele dintre comunitățile africane tinerele fete sunt mutilate genital și forțate să se căsătorească la vârste mici, parte dintr-o tradiție veche și foarte răspândită care spune că acest lucru este necesar pentru ”puritatea femeii” și ”plăcerea bărbatului”. Altele sunt societăți poligame în care soții au mai multe soții și le tratează ca pe sclave. Sunt țări în care și femeile, lipsite de informații, trăiesc respectând niște tradiții absurde, în care singurul lor drept este de a munci pentru un bărbat care nu le oferă respect. Uneori sunt de acord cu acest fel de trai, uneori nu sunt de acord, dar îl tolerează pentru ca știu, sau nu au cum să schimbe singure lucrurile.
Chiar și unde în societate femeile au un cuvânt de spus, în casă acest lucru nu se întâmplă. Bărbații lor consideră că Dumnezeu a făcut femeia ca să-l venereze pe bărbat și să-l servească. Femeile trăiesc în case diferite de soții lor și doar le gătesc și cresc copiii. Așa e și în regiunea Asante. Acolo, dacă soțul moare nu copiii moștenesc averea lui, ci nepoții, iar femeile sunt date afară după moartea soțului, de aceea muncesc din greu pentru a-și asigura independența financiară.
În cele mai multe țări din Africa Sub-sahariană femeile dețin rar pământ. Ele pot avea acces la pământ prin intermediul unui bărbat, de obicei soț, frate sau tată. Acest lucru le face însă vulnerabile. Sistemele de moștenire sunt de multe ori patriarhale, doar bărbații având dreptul de a deține pământ. Chiar și când au acces la pământ drepturile sunt limitate, de exemplu fără acces la servicii financiare sau alte resurse.
Unele femei africane mai curajoase si-au format propriile comunități în care bărbații nu au voie să intre fără acordul lor. Dar este aceasta soluția? E adevărat că un ușor progres se observă în schimbarea mentalităților. Deja sunt și bărbați care recunosc că regulile după care trăiesc comunitățile lor sunt depășite.
Chiar și în țările africane mai evoluate dreptul asupra pământului nu este reglementat în favoarea femeilor. Deși acestea constituie o mare parte din forța de lucru în agricultură ele nu dețin pământul. Uneori se pot trezi că deși îl lucrează de ani de zile, proprietarul pământului îl ia pur și simplu înapoi, după voia sa, lăsând familii întregi fără sursă de hrană și venit, cum e cazul unor femei din Ghana.
În aceste țări pare că singura valoare valabilă este tradiția, fără a ține seama de alte valori, apreciate în cultura noastră, cum ar fi respectul, demnitatea, libertatea, sănătatea, familia.
În alte societăți în care proprietatea nu e comună între soți, dacă soțul moare pământul e moștenit de un frate sau fiul cel mare. Chiar și unde femeile dețin pământ, bărbații sunt văzuți ca fiind capul familiei și au mai mare acces la resurse agricole. Alteori femeile au doar drept de folosire, nu și de control asupra pământului. (4).
Datorită tradițiilor culturale și religioase, dacă își cer drepturile asupra pământului femeile pot suferi consecințe, cum ar fi îndepărtarea din familie sau abandonul.
Și nu doar tradițiile sunt împotriva femeilor.
În America de Nord și Canada peste 4000 de femei indigene au dispărut în ultimii 30 de ani, din cauza ideologiilor colonialiste, ceea de a determinat guvernul Canadian să declare genocid național. Acesta a fost pus în legătură cu schimbările climatice, datorită legăturii strânse a femeilor indigene cu natura și a faptului ca ele sunt în prima linie în lupta apărării naturii și biodiversității. (5)
În America Centrala, în Triunghiul Nordic format din Guatemala, Honduras și El Salvador femeile sunt omorâte la nivel de genocid. Clanurile fac legea și crimele din comunitățile sărace sunt extrem de multe, cam 3 crime pe noapte. Fenomenul e numit femicid. Nu doar bandele și sărăcia sunt de vină, ci și cultura locală ce consideră femeia neimportantă, un fel de bun consumabil. Și mai absurd e că femeile în el Salvador pot să facă închisoare pe viață dacă pierd o sarcină, și se confruntă și cu blamare din partea comunității.
Chiar și condițiile naturale sunt uneori potrivnice. Persoanele sărace trăiesc de multe ori în locuri aflate în zone de risc de inundații, alunecări de teren, taifun, furtuni, etc., în case care nu rezistă la intemperii. Femeile sunt cele care de cele mai multe ori sunt acasă cu copiii și sunt de 14 ori mai predispuse, împreuna cu copiii lor, să își piardă viața, pentru că nu au resursele de a reacționa la aceste evenimente. (5)
Acestea sunt doar câteva exemple. Sigur că în aceleași țări există și viața așa cum o știm noi, cu oameni care trăiesc normal, cu tot ce au nevoie, însă nu despre ei este vorba acum. De ce trebuie să vorbim despre toate astea? Pentru că în secolul 21 este inadmisibil ca o ființă umană să fie tratată în acest fel. Și pentru că oricât ar vrea aceste femei să schimbe ceva, nu o pot face fără ajutor. Și ajutorul începe prin a le educa, a le oferi alternative.
Prețul plătit pentru aceasta poate fi distrugerea unor tradiții, transformării unei culturi vechi de sute de ani? Da, dar ce e mai important decât viața? Vorbind despre realitatea existentă femeile pot avea dreptul de a alege cum vor să trăiască, respectând niște tradiții care le oprimă, sau fiind egale în drepturi cu bărbații lor.
În multe țări s-au îmbunătățit în ultimii ani lucrurile, însă mai sunt mulți pași de făcut.
De exemplu, în Etiopia acum titlurile de proprietate includ numele și poza ambilor soți. În Botswana de curând femeile au obținut dreptul de a deține pământ alături de soții lor, pentru că până acum doar femeile necăsătorite și soțiile bărbaților care nu aveau deja pământ erau eligibili pentru proprietăți.
În Zimbabwe o mână de femei au decis să se implice mai mult decât de obicei în problemele agriculturii, guvernul susținând financiar femeile antreprenoare.
În Pakistan, de asemenea, s-au luat măsuri pentru a proteja dreptul femeilor de a moșteni pământ.
Susținerea femeilor fermier poate ajuta Națiunile Unite în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. (6)
Exista tot mai multe organizații și persoane care se implică în susținerea femeilor din aceste țări și acest lucru este îmbucurător.
De ce sunt importante aceste drepturi? Pentru că acest lucru crește siguranța femeilor, scade vulnerabilitatea lor, crește interesul și capacitatea lor de a investi în pământ, le protejează pe ele și copiii lor de crize și le ajută să se dezvolte economic și social. Dreptul la pamant este unul din cei mai importanți factori de protecție împotriva violenței domestice și de gen.
Resurse:
- https://d306pr3pise04h.cloudfront.net/docs/news_events%2F9.1_news_archives%2F2009_03_05a%2Fwomen_stats.pdf
- https://gltn.net/2018/02/22/women-and-land-in-the-muslim-world-2/
- https://www.youtube.com/watch?v=KJE8PE-si2s
- https://news.cgtn.com/news/3d55544d7841444e/share_p.html
- https://newseu.cgtn.com/news/2019-12-14/Why-we-need-gender-equality-in-the-fight-against-climate-change-MnTnhilXA4/index.html
- https://africa.cgtn.com/2020/08/13/zimbabwes-women-venture-into-farming-amid-tough-economic-times/
