Andreea Loredana este trainer, consultant și coordonator al mai multor proiecte din zona ONG, iar motto-ul ei ”o lume diferită nu poate fi construită de oameni indiferenți” (Horace Mann) arată care este filosofia ei de viață, lucru pentru care o admirăm foarte tare. Ne-a spus în câteva cuvinte ce a câștigat din călătoria în Sri Lanka, dar povestește mai multe pe blogul ei. http://trusting-the-sparkling-life.blogspot.com/
BSG: Cum ai ajuns în Sri Lanka? De ce acolo?
Andreea: În anul 2008 am ales să merg în Sri Lanka! În acel moment vroiam să merg oriunde în afara Europei – și cât mai departe posibil. Îmi doream să văd lumea din altă perspectivă, din alt unghi, să fiu provocată și să îmi pun la îndoială tot ce credeam că știu despre dezvoltarea globală. Simțeam la un nivel nu foarte bine conturat că ceea că știu eu (sau cred că știu) este probabil nesemnificativ la nivel global. Am stat atunci 3 luni într-un orășel – Kandy! Un timp insuficient pentru a putea înțelege cu adevărat substraturile profunde ale contextului (cultural, social, politic) din care am făcut parte temporar. Am atins suprafața și atât – nu pretind mai mult mai ales în poziția mea de persoană externă (venită dintr-un context foarte diferit).
BSG: Ce te-a impresionat in Sri Lanka?
Andreea: Această experiență mi-a arătat cât de relativ este absolut totul – felul cum ne poziționăm unii față de ceilalți, valorile pe care le avem, ierarhia acestora precum și sistemul de referință folosit pentru interpretarea informațiilor. Am realizat cât de puțin știm, cât de puțin reflectăm la interconexiunile și interdependențele dintre noi și la implicațiile minore sau majore la nivel local sau global (prin noi incluzându-mă pe mine, dar și pe oamenii cunoscuți din România și oamenii pe care i-am cunoscut acolo).
Am fost implicată în evaluarea unui proiect și am călătorit în diferite părți ale țării. Am luat contact cu diferite realități, în ceea ce privește infrastructura de transport, condiții de locuire, magazine, centre educaționale, școli, etc. Contactul meu a fost limitat și nu pot generaliza nici o observație – am văzut condiții precare , dar și condiții de lux, oameni săraci dar și oameni foarte bogați, case dintr-o cameră, sau vile cu etaj, școli în aer liber și școli cu aer condiționat în fiecare spațiu, etc.
Sărăcia se vede la fel dar și altfel comparând cu sărăcia de la noi. La fel și bogăția și orice aspect pe care vrem să îl comparăm. Nu cred că se poate compara cu adevărat – pentru că este relativ și interpretabil: ce criterii folosim, cine stabilește criteriile, cine câștigă, cine are putere de influențare etc. Sunt multe întrebări importante în felul cum etichetam situația dintr-o anumită parte a lumii.
Am plecat din Sri Lanka cu motivația puternică de a evita să cataloghez sau să generalizez orice observație sau impresie pe care o am dintr-un loc vizitat. Lumea în care trăim e mult prea complexă pentru a o limita în acest fel. Acum în anul 2020, după ce am fost în multe alte țări pentru diferite perioade de timp, cred în continuare același lucru.
BSG: Ce crezi despre problema locuirii? Putem face ceva să schimbăm lucrurile?
Andreea: Oameni care nu au un acoperiș, sau trăiesc în condiții dificile de trai sunt peste tot. Inclusiv în comunitatea în care trăim noi acum. Dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să începem prin a face vizibile viețile acestor oameni care trăiesc sub radar chiar lângă noi, să aflăm de ce se întâmplă asta, care e contextul care i-a forțat pe acești oameni să trăiască așa și să identificăm cum putem schimba asta. Poate trebuie să devenim conștienți de sistemul în care trăim și să identificăm erorile acestuia. Poate trebuie să forțăm autoritățile să îi “vadă” pe acești oameni, să își asume responsabilitatea. Poate trebuie să reflectăm la rolul propriu în perpetuarea unui sistem care pune piedici unor oameni să își construiască o viață mai bună. Nu cred că sunt soluții simple, e o problemă complexă și trebuie înțeleasă în complexitatea ei că să putem identifica pârghiile de soluționare.
Imaginile sunt din arhiva personală a Andreei.
