Când auzim despre dreptul la locuire, ghetouri, locuințe informale, drept de proprietate, ne gândim de cele mai multe ori că nu ne privește. Probabil că cei mai mulți dintre noi avem un acoperiș deasupra capului și avem acte pe proprietățile noastre. Ne vine greu să privim în viitor sau să vedem ce înseamnă locuirea în ansamblu.
Un interviu cu Leilani Farha, Raportor special al Națiunilor Unite pe problema dreptului la locuire adecvată, util pentru cine vrea să înțeleagă mai bine starea în care ne aflăm (la nivelul lui 2018) și ce înseamnă toate aceste procupări din sfera locuirii. (Interviul este în engleza.). Iată câteva idei reținute de noi:
* aspecte care privesc problema locuirii sunt: lipsa locuinței, locuirea adecvată, accesibilitatea locuirii, evacuările forțate, etc
* rolul raportorului este să clarifice conceptele, să urmărească starea lucrurilor pe glob, să ajute statele să înțeleagă cum se pot implementa soluțiile pe această temă, să urmărească eforturile făcute de acestea în respectarea drepturilor omului
*Dreptul la locuire pentru orice individ este prevăzut în Declarația Universală a Drepturilor Omului
*Ce înseamnă locuință adecvata? Locuință nu este doar despre patru pereți și un acoperiș, ci este și despre a locui într-un loc ce îți oferă siguranță, liniște și demnitate. Un aspect extrem de important este dreptul de proprietate/folosință, a nu trăi cu frica de a-ți pierde casa. Accesibilitatea este cea mai importantă problemă în acest moment și ea se definește în funcție de venitul gospodăriei și nu în funcție de prețul pieței
*cel putin 1.6 miliarde de oameni nu au o locuință adecvată
*1/4 din populația lumii trăiește în locuințe informale
*oamenii străzii sunt o problemă în toate orașele
* o vizită în mahala îți poate schimba perspectiva asupra acestor oameni și comunității lor. Astfel, soluția ar fi îmbunătățirea condițiilor în care trăiesc, nu relocarea lor
*lipsa locuinței adecvate nu se referă doar la oamenii străzii. Ci se referă și la cei care sunt nevoiți să stea cu părinții, sau la prieteni, pentru că nu au alte opțiuni.
*locuirea pe stradă este o traumă ce poate genera consecințe grave psihosociale ca dizabilități, consum de droguri, dar și reducerea speranței de viață
*paradoxal, rata locuirii pe stradă crește în țările cele mai dezvoltate
*deși locuirea este un drept al tuturor, criza financiară din 2008 a schimbat situația locuirii: locuința a devenit o modalitate de investiție, ceea ce a dus la creșterea chiriilor
*interzicerea locuirii pe stradă este o lege ce nu pornește de la respectarea drepturilor omului și nu este o soluție viabilă pe termen lung
*Finlanda și Norvegia sunt exemple de bună practică
*40% din populatia Egiptului locuiește în ghetouri
*omul ar trebui să fie în centrul abordărilor legate de locuință și drepturile omului
*în Nairobi, 30.000 de oameni au fost evacuați pentru construirea unui drum – un caz revoltător
* urbanizarea, globalizarea și speculația au generat inegalități uriașe și este o problemă gravă
*industria imobiliară rezidențială este evaluată la peste 163 trilioane dolari
*că să atingă obiectivele Agendei 2030 pe care statele și-au asumat-o, țările și orașele trebuie să ia în serios problema locuirii și să adopte strategii care să aibă la bază respectarea drepturilor omului
Aici puteți vedea întregul interviu:
