Peste un miliard și jumătate de oameni sunt lipsiți de o locuință adecvată și 1 miliard dintre ei trăiesc în ghetouri (conform unhabitat.org). Până în 2030 se estimează că numărul lor se va dubla. În 39 de țări peste 50% din populația urbană trăiește în comunități din ghetouri, în condiții greu de imaginat. Piața imobiliară și a pământului este în multe țări inaccesibilă categoriilor de populație cu venituri reduse, datorită costurilor, birocrației și legilor existente. Familiile sărace sunt excluse astfel de la posibilitatea de a avea o locuință formală, cu facilitățile aferente, iar numărul locuințelor subvenționate de stat este categoric mult sub nevoile existente, astfel că mahalaua rămâne singura opțiune pentru mulți.
Habitat for Humanity luptă pentru dreptul fiecărui om de a avea un loc decent unde să își ducă traiul, și prin campania Build Solid Ground susține inclusiv modernizarea ghetourilor, în primul rând prin soluționarea problemei posesiei pământului pe care sunt construite locuințele informale. Astfel, campania propune câteva principii de bază pentru politicile de îmbunătățire a vieții în de la marginea orașelor.
– Siguranța posesiei trebuie să fie elementul de bază în modernizarea ghetourilor;
– E esențial ca îmbunătățirea vieții în mahala să fie abordata prin prisma responsabilizării comunității;
– Siguranța posesiei reprezintă dreptul de a te simți sigur în propria casă și de a nu fi expus riscurilor evacuării, datorită lipsei documentelor;
– Îmbunătățirea vieții locuitorilor din ghetouri ar trebui să aibă la bază nevoia lor de îmbunatățire a locuirii în general, a serviciilor de bază și siguranței posesiei;
– Sistemele legislative ar trebui să încurajeze dezvoltarea locuirii in situ și să recunoască ideea că este vorba de un proces pe termen lung;
– Ar trebui să existe mecanisme de micro-finanțare inovative și incluzive pentru dezvoltarea locuirii și folosirii pământului;
– Planurile de urbanism și dezvoltare a orașelor trebuie să fie incluzive și să recunoască existența ghetourilor;
– Dezvoltarea infrastructurii ar trebui să aibă loc cu cât mai puține dislocări;
– Sunt necesare politici de locuire și sisteme care să încurajeze mai multe opțiuni de locuire, între care și construirea în regie proprie, accesibile financiar, dar și ca locație, aproape de surse de venit și locuri de muncă;
– Parteneriatele public-private ar trebui să existe pentru a susține implementarea soluțiilor sustenabile de dezvoltare a ghetourilor.
Prin siguranța posesiei pământului și locuinței se încurajează investițiile și dezvoltarea în timp a ghetourilor, mai ales când există susținere din partea autorităților, prin autorizarea locuințelor existente.
Pe măsură ce crește valoarea pământului în orașe, posibilitățile celor mai săraci locuitori de a avea acces la pământ și locuire sunt tot mai scăzute. Competiția pentru pământ crește riscul de conflict și comunitățile sărace sunt tot mai mult supuse la evacuări forțate, și sunt împinse în zone fără utilități și condiții de locuire decente.
Există multe bariere când e vorba de locuințe accesibile în așezările informale, mai ales legate de pământ.
- Pentru a avea un sistem de locuire de succes, echitabil și accesibil, e necesară luarea unor măsuri de formalizare a posesiei pământului și asigurarea unui număr suficient de locuințe accesibile, iar politicile și planurile de urbanism ar trebui să fie incluzive și să țină cont de comunitățile pe care le afectează. În cele mai multe țări însă, nu există un cadru legislativ propice implementării drepturilor formale asupra pământului. De aceea e absolut necesară dezvoltarea unor instituții administrative și sisteme de management care să se ocupe de această situație. Există deja unele instrumente, UN-Habitat a propus 18 astfel de instrumente pe care administrațiile și profesioniștii din domeniu le pot folosi. Unul dintre ele este abordarea administrării pământului potrivit scopului, care oferă o soluție practică ce permite controlul folosirii pământului.
- O alta barieră este cea legată de inexistența sistemelor de finanțare pentru familiile cu venituri reduse care vor să își îmbunătățească situația locuirii. Jumătate din populația adultă de pe glob nici măcar nu are un cont bancar, iar 75% din locuitorii din Africa Sub-sahariană câștigă sub 2$ pe zi și nu au acces la sistemul bancar. Creditele ipotecare sunt de asemenea inaccesibile populației sărace. Dacă cel puțin aceste două aspecte s-ar îmbunătăți, ar exista șanse mai mari de dezvoltare și îmbunatățire a locuirii la nivel global.
Viața în așezările informale presupune numeroase lipsuri și probleme, începând de la accesul la sistemele de transport, apă potabilă, canalizare, igienă, servicii medicale și școli, comunitățile fiind de cele mai multe ori localizate la periferiile orașelor. Odată cu creșterea urbanizării cresc și așezările informale și impactul asupra oamenilor care trăiesc în ele.
Oamenii care locuiesc în ghetouri trăiesc într-o sărăcie continuă, fără acces la servicii de bază. De multe ori, datorită faptului că nu au acte care să le dovedească domiciliul nu au acces la locuri de muncă legale, și dacă au loc de muncă de multe ori este la distanță mare de casă. În unele țări din Africa jumătate din banii câștigați se cheltuie pe transport. Ghetourile se formează de cele mai multe ori pe terenuri virane, în afara localităților, și acest lucru face imposibilă sau dificilă conectarea la utilități, inclusiv apă sau curent electric. Educația este o altă problemă. De exemplu, în Nigeria, copiii din ghetouri sunt cu 35% mai predispuși la lipsa educației, iar abandonul școlar este unul foarte mare. 27% din femeile între 15-24 de ani renunță la școală datorită sarcinii sau căsătoriei.
Siguranța și bunăstarea locuitorilor din mahala sunt puternic afectate, locuințele fiind de multe ori construite în zone nesigure, poluate sau inundabile. Construcțiile nesigure predispun la incendii, alunecări de teren sau alte catastrofe. Lipsa unei planificări a teritoriului face dificil accesul autorităților, forțelor de ordine sau salvărilor în zonă și identificării problemelor, așa că rata criminalității este de asemenea crescută. Sănătatea locuitorilor este mereu în pericol datorită lipsei salubrității și sistemelor de apă-canal. În plus, datorită poziționării locuințelor informale, ele sunt supuse mult mai mult riscurilor și dezastrelor naturale, dar în același timp, datorită nevoii de supraviețuire și lipsurilor existente, ghetourile produc la rândul lor pagube ecologice.
Femeile sunt în general mai vulnerabile în aceste comunități, lipsa serviciilor de bază afectându-le mult mai puternic, dar fiind și mai mult supuse agresiunilor și violenței. Peste acestea, reglementările privind drepturile asupra pământului sunt de multe ori în defavoarea femeilor, și fiind încălcate constant.
Importanța modernizării ghetourilor este subliniată în cadrul Agendei 2030 și Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, mai ales prin ODD 11.
Sursa: https://www.habitat.org/emea/impact/our-campaigns/build-solid-ground
