Rezistența la Dezastre

În fiecare an, peste 188 milioane de oameni sunt afectați de dezastre*.  În Africa și Asia de Sud, două zone frecvent afectate de schimbări climatice, femeile sunt cele mai afectate și predispuse la evacuare, instabilitate, sărăcie și foamete. Persoanele care trăiesc în locuințe informale sunt mai predispuse la moarte, accidente și pierderea locuinței în urma unui dezastru, deoarece comunitățile sărace sunt adesea împinse spre periferie și adăposturile lor sunt de multe ori în zone supuse riscurilor. În Metro Manila de exemplu, jumătate din locuințele informale sunt afectate de inundațiile sezoniere (conform unui raport World Bank).  

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă și Noua Agendă Urbană subliniază legătura dintre pământ, locuire, sărăcie și rezistența la dezastre.

Dar ce înseamnă a fi rezistent la dezastre? În câteva cuvinte “capacitatea de a face față schimbării prin menținerea sau transformarea condițiilor de trai în fata șocurilor și stresului – cum ar fi cutremure, secetă sau conflicte violente – fără a afecta perspectivele pe termen lung ale comunității.”, după definiția dată de Departamentul pentru Dezvoltare Internațională a Marii Britanii (2011).  

De cele mai multe ori, cele mai vulnerabile la dezastre sunt locuințele informale, care pe lângă faptul că se află de multe ori pe pante abrupte sau în zone inundabile, de cele mai multe ori nu sunt construite din materiale și în maniere care să corespundă standardelor de siguranță. Această vulnerabilitate ar putea fi însă redusă dacă s-ar lua în calcul o planificare a locuirii rezistentă la dezastre pentru aceste comunități, cu infrastructură adecvată. În plus, atunci când există drepturi clare asupra pământului, oamenii sunt motivați să investească ei înșiși în îmbunătățirea locuirii și în măsuri de atenuare a dezastrelor. 

Proiectul  Build Solid Ground și-a asumat misiunea de a susține dreptul la pământ, pentru a putea construi și dezvolta comunități sustenabile și rezistente la dezastre și promovează o serie de principii, între care:

Creșterea rezistenței comunităților vulnerabile prin legi care să protejeze dreptul de proprietate asupra pământului, acest lucru asigurându-i împotriva evacuărilor. Drepturile persoanelor vulnerabile și ale femeilor, în special în legătură cu dreptul asupra pământului, trebuie luate în considerare în gândirea programelor pentru locuire.

Politici de răspuns la dezastre ce ar trebui să încurajeze construirea mai bună și mai rapidă după dezastre, și care să ia în considerare încă de la început drepturile asupra pământului, consolidarea drepturilor existente și să favorizeze reconstruirea, nu relocarea, atunci când este posibil.

Eforturi de reconstrucție post-dezastru ce trebuie să reflecte o abordare holistică în privința drepturilor la locuire pentru fiecare context în parte. Sunt situații în care actele de proprietate nu există, însă există alte dovezi în comunitate, de care programele de reconstrucție ar trebui să tina seama și să clarifice eventualele conflicte legate de posesia pământului, astfel încât să asigure familiilor securitatea locuirii pe termen lung.

Asigurarea drepturilor asupra pământului sunt vitale pentru promovarea și asigurarea rezistenței la dezastre. Dacă vorbim de zona rurală, atunci când au drepturi asupra pământului micii fermieri sunt mai dispuși să consolideze pământul și să investească în măsuri împotriva eroziunii solului.

În zonele urbane, prin creșterea rezistentei la dezastre se poate îmbunătăți reconstrucția, iar actele de proprietate joaca un rol important. 

După un dezastru, autoritățile sunt de cele mai multe ori nevoite să găsească terenuri pe care să relocheze oamenii afectați și nu e întotdeauna simplu. De multe ori pământul disponibil este la distanță mare de locul unde oamenii lucrează, și în plus prin relocare se pot rupe legăturile stabilite în comunitate generații la rând. Însă documentele de proprietate sunt de multe ori incomplete sau distruse în dezastru și acest fapt poate îngreuna reconstrucția, datorita procesului de recuperare sau cumpărare a proprietății, autoritățile cerând dovezi pentru a-i asista în reconstrucție. Și băncile au nevoie de documente pentru a oferi credite pentru reconstruirea caselor. Așadar dreptul asupra proprietății joacă un rol important în siguranța locuirii pe termen lung.

Deoarece cei mai săraci de multe ori nu au acte de proprietate, dezastrul vine la pachet cu alte probleme, așa că oamenii nu vor să părăsească locul dezastrului de frica să nu își piardă pământul, riscându-și astfel viața. Autoritățile ar trebui să fie mai înțelegătoare în aceste situații și să reducă din barierele pentru înregistrarea proprietăților. Acest lucru i-ar ajuta pe cei afectați să treacă mai ușor prin trauma dezastrului și ar ajuta la reducerea timpului de locuire temporară și asistenței oferite, prin mobilizarea comunităților de a-și reconstrui casele.

De multe ori dezastrele afectează femeile în mai mare măsură, iar faptul că dreptul la proprietate nu este egal poate exagera impactul dezastrului. În multe tari nu exista drept de proprietate comună între soți și dacă soțul moare în dezastru, femeia are probleme în a-și păstra terenul. Este un alt aspect care trebuie să fie îmbunătățit.

Vestea bună este că exista mai multe acorduri și programe adoptate de statele membre ale Națiunilor Unite care au în vedere nevoia urgentă de a anticipa și reduce riscurile dezastrelor pentru a putea proteja comunitățile și a le facilita o mai mare siguranță a locuirii. Este nevoie însă de implicare contantă din partea autorităților, comunităților și societății civile și de un mai mare dialog între acestea.

*conform U.N. International Strategy for Disaster Reduction, “General Information about Trends of Natural Disasters,” www.unisdr.org.

Sursa: https://www.habitat.org/emea/impact/our-campaigns/build-solid-ground