De cercetași a auzit toată lumea. Sunt o gașcă de copii veseli și creativi, care pe măsură ce cresc
descoperă natura, viața și se descoperă pe ei înșiși prin activități outdoor care le provoacă
inteligența, îndemânarea, spiritul de echipă, solidaritatea și multe alte calități.
Sâmbătă, în cadrul acțiunii ”Să creștem mari!”, proiect câștigător în concursul de idei pe tema locuirii
din cadrul Build Solid Ground, 6 copii de aproximativ 10 ani au luat contact cu tema locuirii, sub
organizarea Scouts Cluj.
Am intrebat-o pe Raluca de ce au ales această temă pentru ei și ne-a spus că
li s-a părut important ca ”lupișorii”, copiii de vârsta lor, să înceapă să își pună întrebări despre ce
înseamnă ”casa”, ce înseamnă o locuire sigură și să poată aprecia cu recunoștință faptul că au o
locuință, în același timp înțelegând că sunt alți copii ca ei, chiar în Cluj, care nu au acest avantaj.
Copiii, împreună cu tutorii lor, au făcut o excursie la pădure, unde au avut sarcina să construiască un
adapost pentru toți cei aflați acolo în 40 de minute. Condițiile au fost sa folosească maximum 8 m de sfoară, un briceag și ce găsesc ei în natură, iar adapostul să îndeplinească niște cerințe: să fie suficient de mare pentru toți, respectând distanțarea socială, să îi ferească de vânt, de ploaie și pericole, și să le ofere confortul necesar.
Chiar dacă la final copiii nu au fost foarte mulțumiți de ce au reușit să realizeze în timpul și cu resursele avute la dispoziție, au glumit spunând că ”dacă aveau un frigider, era perfect”. Acesta a fost și punctul de pornire al discuțiilor despre importanța casei și ce ne oferă o locuință fiecăruia dintre noi.
Copiii au dezbătut care sunt cele mai importante beneficii pe care le oferă o casă, cum trebuie să fie ea pentru a te simți în siguranță, pentru a avea o sănătate bună, despre cât de greu e sa construiești o casă, de ce resurse ai nevoie pentru asta. S-au gândit împreună ce înseamnă pentru ei să aibă camera lor, un pat, un frigider. Din discuții a reieșit că nu contează mărimea casei, atâta vreme cât ea acoperă nevoile familiei, câtă vreme oamenii se simt confortabil și în siguranță în casa lor. La vârsta lor e mai ușor să nu sesizeze diferențe între condițiile de trai, de locuire așa că au încercat să le înțeleagă mai bine prin această discuție. Au devenit astfel mai conștienți de ele, chiar de acum, deși ce bine ar fi să ne putem păstra inocența!
Chiar dacă uneori condițiile de locuire nu sunt cele mai grozave, asta nu ne face oameni de mai slabă calitate, și acesta e un mesaj pe care ar trebui să putem să îl păstrăm cu noi toată viața.
E bine să muncești pentru a-ți crea condițiile de viață pe care ți le dorești, însă ce se întâmplă când
nu poți munci? Sunt oameni care ajung pe străzi și nu își mai pot asigura cele necesare vieții. Poate
pentru prima oară în viața lor, copiii s-au întrebat de ce ajunge un om în acea situație, sau de ce
trăiesc unii oameni în adăposturi improvizate. Unii au mai văzut astfel de cazuri, alții s-au întrebat
cum s-ar simți dacă în tabără li s-ar inunda cortul și nu ar avea posibilitatea de a locui altundeva, ar
mai fi plăcut? Dar toți au ajuns la concluzia că fiecare copil merită să aibă o casă care să-i confere
siguranță, confort și să îi asigure o viață sănătoasă. Părinții au rezonat foarte tare cu concluziile copiilor și au fost încântați de discuțiile purtate. Acesta e un semn bun pentru normalitatea unei comunități care se gândește la viitor și la solidaritate. Toți ar trebui ”Să creștem mari!” apărând dreptul tuturor la o locuire decentă.
