Dreptul de a te simți în siguranță ACASĂ. Așa se definește pe scurt siguranța posesiunii. Posesia pământului reprezintă relația dintre oameni (indivizi sau grupuri) și pământ, și această legătură sigură stă la baza eradicării sărăciei și asigurării unor condiții minime de locuire adecvată. Dreptul de a utiliza sau dispune de pământ sau o locuință poate fi unul stabilit prin lege, sau unul stabilit de regulile comunității sau societății. Oricum ar fi, dreptul de posesiune a locuinței sau pământului trebuie să protejeze oamenii de evacuare, să ofere minime condiții economice și confortul psihic ce vin odată cu un adăpost sigur. Legile și politicile definesc modul în care spațiile locative sunt alocate, transferate, controlate și organizate și aceste legi sunt uneori divergente, fapt care afectează posibilitatea comunităților de a accesa pământ pentru locuire.
Campania Build Solid Ground a identificat câteva principii de bază în obținerea siguranței posesiunii pentru toți:
– Politicile ar trebui să fie incluzive, să îi ajute pe cei săraci;
– Guvernele nu ar trebui să facă evacuări în situațiile în care nu există reglementări clare în legătură cu posesia;
– Politicile ar trebui să asigure continuitatea drepturilor asupra pământului;
– Guvernele ar trebui să se preocupe să îi recunoască pe cei care utilizează pământul;
– Legile ar trebui să protejeze femeile și grupurile cele mai vulnerabile;
– Politicile ar trebui să crească capacitatea sistemelor locale de cadastru.
Drepturile asupra pământului conferă oamenilor mai multa stabilitate economică, socială, culturală, dar sunt și sursă de putere și stimă. Lipsa siguranței dreptului de utilizare a pământului contribuie la inegalități în privința condițiilor de viață și a locuirii, dar poate aduce cu sine și excludere socială, încălcarea drepturilor omului, sărăcie și foamete, evacuări forțate, corupție și lăcomie, sunt de părere experții UN –Habitat. În lipsa drepturilor asupra proprietății, accesul la capital și mecanisme financiare este redus, iar oamenii nu sunt încurajați să investească în îmbunătățirea locuințelor și vecinătăților. Un alt efect este cel al formării ghetourilor. În Africa, de exemplu, aproape 60% din cetățenii orașelor trăiesc în locuințe informale.
Cele mai multe din legile actuale se referă la posesiunea formală, cum sunt proprietatea și chiria, dar nu iau în calcul alte forme, excluzând astfel grupurile vulnerabile și marginalizate care cel mai probabil nu au o siguranță a locuirii. Ca urmare ei nu vor putea accesa la fel de ușor bunuri și servicii, nu vor avea acces la infrastructura locală (cum ar fi rețeaua de apă, canalizare, salubritate, etc.).
Managementul orașelor are de multe ori la bază documentele de proprietate și infrastructura e concepută în funcție de acestea. Reglementarea locuințelor informale ar contribui inclusiv la creșterea bazei de impozitare, sume pe care municipalitățile le pot investi apoi în comunitate. Se presupune că peste 2 miliarde de oameni se folosesc de pământ cutumiar, cu sau fără acte, individual sau în grup, legal sau în afara legii. Securitatea lor în ce privește pământul depinde de contextele locale, norme sociale și obiceiuri.
Continuitatea drepturilor asupra pământului e un concept complex, ce trece dincolo de deținerea unor titluri de proprietate. El promovează recunoașterea mai multor forme de posesiune a pământului și poate susține creșterea siguranței drepturilor, ținând cont de nevoile sociale, culturale și economice ale comunităților. Acest lucru oferă o abordare inovativă pentru realizarea siguranței posesiunii, prin recunoașterea, înregistrarea și administrarea unor forme diferite și corespunzătoare pentru toată lumea, abordare ce începe să fie tot mai mult folosită.
Proprietatea funciară absolută, înregistrată, în care proprietarul pământului nu are limită de timp asupra proprietății, nu ar trebui să fie văzută ca singura și cea mai potrivită formă de drept asupra pământului, ci una una dintre mai multe. Cea mai potrivită depinde de situația particulară. Dintr-o perspectivă operațională, continuitatea drepturilor asupra pământului există când toate formele de drepturi sunt acceptate într-un sistem de guvernare, adică atunci când aceste drepturi pot fi susținute și apărate legal. Uneori drepturile de proprietate nu sunt exprimate prin titluri de proprietate absolută. De exemplu în Kenya scrisorile de vânzare și scrisorile de alocare sunt documente care atestă dreptul de posesiune. În multe părți din Africa de Sud relațiile sociale reglementează accesul și controlul pământului și resurselor, alcătuind astfel drepturile de proprietate cutumiară. Ele se transmit prin succesiune de la o generație la alta și sunt extinse la nivel de comunitate.
Implementarea siguranței posesiunii la nivel global presupune timp. Cel mai eficient ar fi să se înceapă de la o mai bună conștientizare și înțelegere a conceptului, și realizarea de facto a siguranței posesiunii, apoi să se avanseze către legalizarea ei. Astfel legea ar veni în ajutorul celor săraci.
Drepturile de posesiune asupra pământului pe care o persoană le are sunt influențate de ce fel de drept deține, de cât timp și dacă acea formă este recunoscută. Faptul că legile pământului nu susțin persoanele cu venituri reduse și sistemele de administrare a pământului sunt inadecvate, sunt pricipalele cauze ale inegalităților și sărăciei, și uneori chiar ale conflictelor.
Ce s-ar putea face?
Câteva lucruri simple ar îmbunătăți situația actuală, ca de exemplu:
– o inițiativă legislativă împotriva evacuărilor,
– extinderea infrastructurii de bază în zonele cu locuințe informale,
– emiterea de titluri de proprietate susținute de stat,
– și chiar informarea și educarea pe tema drepturilor asupra pământului.
La nivel mondial există guverne care recunosc nevoia de a crește siguranța posesiunii și au creat reforme în aces sens, însă rămâne o provocare implementarea acestora. Sunt câteva elemente care defavorizează persoanele cu venituri reduse în ce privește drepturile de posesiune. Între acestea:
– Lipsa voinței politice, care este probabil cea mai mare problemă pentru zonele cele mai sărace. Distribuția inegală a pământului e o temă provocatoare mai ales în țările în curs de dezvoltare și e legată de alte inegalități, ca cele de gen sau etnie.
– Sisteme administrative inadecvate, care nu reușesc să asigure siguranța posesiunii și nu acționează în interesul celor săraci. Sisteme de înregistrare a proprietății și caselor sunt esențiale, dar în unele țări autoritățile nu reușesc să țină pasul cu schimbările. În multe țări populațiile cu venituri reduse nu reușesc să aibă acces la drepturile lor de proprietate datorită lipsei de educație, costurilor ridicate și birocrației. Doar 30% din pământul din tarile în curs de dezvoltare este înregistrat într-un sistem de evidență, ceea ce arată ineficiența soluțiilor actuale și nevoia găsirii unor abordări inovative.
– Drepturi de proprietate și posesie cutumiare care există în multe părți ale lumii. Chiar dacă sistemele tradiționale mai funcționează uneori, datorită presiunii în creștere asupra pământului, coeziunea socială scade și posesiunea cutumiară nu mai este legitimizată. Acest lucru se reflectă și în discriminare, conflict, evacuări forțate, dezmoștenire, mai ales în cazul femeilor. În societățile patriarhale femeilor care sunt abandonate, văduve sau divorțate li se refuză și drepturile de proprietate.
Campania Build Solid Ground, la fel ca alte acorduri la nivel global, subliniază importanța siguranței posesiunii datorită impactului pe care îl are asupra siguranței, bunăstării și dezvoltării oamenilor.
Sursa: https://www.habitat.org/emea/impact/our-campaigns/build-solid-ground
