Locuirea stă de multe ori la baza dezvoltării, și totuși în prezent aproape 1.6 miliarde de oameni de pe glob trăiesc fără un acoperiș decent deasupra capului. La nivel mondial, mai mult de 70% din oameni nu au acte de proprietate asupra pământului pe care locuiesc, aceasta însemnând ca au șanse foarte mici de a avea un trai stabil și că posibilitățile lor de a scăpa de sărăcie și de a profita de oportunitățile care apar sunt limitate.
Este greu să ne gândim ce înseamnă să nu avem un loc în care să trăim, până când se pune problema de a rămâne pe drumuri. Atunci apreciem siguranța unei locuințe. Nimeni nu ar trebui să trăiască cu teama că mâine se poate trezi în stradă, cu frica permanentă că ar putea fi dat afară, sau că ar putea să își piardă casa în care locuiește. Nimeni nu merită să se întrebe unde va dormi la noapte, unde își va crește copiii și cum.
Dreptul la locuire reprezintă un drept al oricărei persoane, și reprezintă una din condițiile de bază ale eradicării sărăciei. Fiecare om are dreptul la o locuință decentă și sigură și acest lucru este prevăzut de mai multe documente ale organismelor internaționale.
Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului precizează că o locuință adecvată nu se referă doar la construcția fizică – patru pereți și un acoperiș – ci ar trebui să întrunească mai multe criterii minime, precum:
- Siguranța proprietății
- Posibilitatea de a dispune de servicii, materiale, facilități și infrastructură
- Accesibilitate – să poată fi achiziționată și să fie ușor de folosit
- Locuibilitate – să ofere condiții de locuit care oferă siguranță, confort, demnitate
- Localizare – să fie aproape de locul de muncă, spitale, școală, magazine, etc
- Potrivire culturală – să fie potrivită cu mediul cultural al persoanei, să permită integrarea și participarea în viața comunității.
În concluzie, ar trebui ca toți să avem, dar și să respectăm dreptul la locuință.
