Oana Mîndruț este președintele și sufletul organizației Life Education For All și ne-a uimit întotdeauna cu puterea ei de a face bine. Ne-a povestit despre țările sărace în care a călătorit și ce a impresionat-o.
BSG: De ce aceste țări?
Oana: Am vizitat țări sărace fie ca turist fie ca voluntar însă întotdeauna am fost atentă la cum trăiesc oamenii și am interacționat cu ei dincolo de cum interacționează un simplu turist cu localnicii. Am găsit pattern-uri culturale diverse pentru că deși aparent sărăcia din Asia seamănă cu sărăcia din America de Sud, oamenii o trăiesc altfel, unii mai detașați sau mai complăcuți în situație, alții mai răzvrătiți și mai încrâncenați. Și cred că aici un rol foarte important îl joacă religia și mentalitatea culturală. Referitor la condițiile de locuire cred că sărăcia se vede altfel atunci când trăiești într-o țară caldă sau cu o climă bună, când natura este generoasă în a-ți oferi surse de hrană chiar și mai puțin obișnuită decât atunci când trăiești în condiții meteo mai puțin favorabile. Și mă gândesc aici la o parte din comunitățile extrem de sărace din Peru sau Bolivia care trăiesc la altitudini ridicate de peste 4000 metri unde temperatura anuală medie e de 12-13 grade și unde nu crește sau nu pot planta mare lucru pentru a-și ași asigura sursa de hrană.
BSG: Ce te-a marcat?
Oana: M-a marcat întotdeauna mai mult modul în care oamenii din comunitățile sărace se raportează la sărăcie decât sărăcia în sine. Am văzut în India oameni care practic nu aveau mai nimic dar care erau în continuare senini și care n-ar fi făcut niciodată lucruri reprobabile pentru bani. Ce m-a marcat în mod negativ este clivajul imens intre bogații țărilor sărace și săracii acestor țări. Niciodată nu am înțeles cum se pot bucura cei cărora nu le lipsește absolut nimic, că trăiesc într-o țară considerată foarte săracă chiar daca ei probabil nu interacționează deloc cu sărăcia. Dar nu ai cum să n-o vezi chiar daca tu te plimbi pe stradă într-o mașină foarte scumpă.
BSG: Ce crezi despre dreptul la locuire? Am putea schimba ceva?
Oana: Cred că am reuși să rezolvam problema sărăciei, deci și a locuirii, dacă am hotărî cu toții să trăim conform conceptului de simplitate asumată, adică, chiar daca ne-am permite să avem 5 mașini și 10 case să ne limităm la câte una. Și aici japonezii mi se par, ca popor, un exemplu foarte bun, pentru că în țara care este a patra sau a cincea forță economică a planetei nu am văzut nici opulență, nici o discrepanță supărătoare între cei mai avuți și cei mai săraci. Este o societate extrem de incluzivă din toate punctele de vedere. Deci am putea schimba în bine viața tuturor oamenilor de pe pământ daca am utiliza mai corect și mai sustenabil resursele pe care le avem. Și dacă am schimba mentalitatea din care vedem lucrurile și din care îi privim pe cei care nu fac parte din aceeași clasă socială cu noi. Cred că oamenii săraci n-au nevoie de mila noastră ci de încredere și responsabilizare, de șansa de a trăi într-o societate în care să nu fie discriminați și în care să le fie aruncat pestele (cam o data la 4 ani!) ci în care să li se dea o undiță și să fie învățați să pescuiască.
Imaginile sunt din arhiva personală a Oanei.
