Un articol de pe World Urban Campaign ne reamintește cât de importantă este siguranța locuirii, mai ales în condițiile crizei COVID-19.
Cape Town este orașul african cel mai afectat de pandemie, cu 70.000 de cazuri, multe dintre ele fiind în două districte cu o concentrare mare de locuințe informale.
Cape Town este al doilea oraș ca mărime în Africa de Sud, cu o populație de peste 4 milioane de oameni, cu o istorie lungă a segregării și inegalității, lucru reflectat în prezența așezărilor informale cu o mare densitate de locuitori. Aceste așezări nu au nici măcar infrastructura de bază și nici case adecvate. Locuințele nu respectă niciun fel de norme de construcție și nu există nici documente pentru ele, așa că locuitorii lor nu au acces la servicii adecvate. Se estimează că sunt aproximativ 146.000 de familii care trăiesc în locuințe informale în Cape Town. Oamenii care trăiesc aici au oportunități economice reduse, au opțiuni limitate de hrană sau activitate fizica sănătoasă, au șanse scăzute la o viață sănătoasă, și prezinta niveluri înalte de depresie și stres. Un stil de viață sănătos este aproape imposibil de atins aici.
Acesta este și motivul pentru prevalența ridicată a COVID-19 în zone cu locuire informală. Rezidenții acestor așezări sunt oricum aflați în categoria de risc de boli infecțioase, pentru că e dificil să respecte distanțarea socială în condițiile de supraaglomerare, iar lipsa apei curente și a instalațiilor sanitare înseamnă că practicarea unor norme riguroase de igienă este extrem de dificilă.
Îmbunătățirea condițiilor de viață în aceste comunități s-a dovedit a fi dificilă din cauza mai multor factori, cum ar fi densitatea mare a populației, supraaglomerarea, lipsa unor terenuri accesibile libere, mijloacele de trai nesigure și tiparele de migrație complexe.
Criza COVID-19 a venit ca o nouă provocare în așezările informale și au fost mai multe încercări de a o ține sub control. Testările au fost mai intense în aceste zone și alte puncte fierbinți din oraș. Guvernul a anunțat în luna aprilie planuri de a accelera furnizarea de servicii temporare de apă și sanitație în așezările informale, dar și-a arătat și intenția de a reduce densitatea așezărilor prin relocarea și decantarea oamenilor din cele mai aglomerate zone în altele. Dunoon, una din așezările informale din Cape Town, ar fi între cele ce urmează a fi supuse relocării. 3.500 de gospodării sunt în planul de relocare ce se află deja în desfășurare. Legea sănătății publice a fost deseori folosită ca argument pentru demolarea ghetourilor și relocarea oamenilor în numele îmbunătățirii condițiilor de sănătate. Pericolul crizei actuale este acela de a fi folosită ca motivație pentru demolarea așezărilor informale și relocarea rezidenților. În unele cazuri mutarea acestora în zone apropiate poate fi necesară pentru a reduce supraaglomerarea, dar în multe alte cazuri relocarea poate duce la o situație mai rea, oamenii fiind mutați mult mai departe de oportunități de angajare și facilități, și în plus va avea loc și o distrugere a rețelelor sociale din comunitățile existente.
Exista multe motive pentru care așezările informale trebuie să fie modernizate, iar pandemia a subliniat încă o dată urgența îmbunătățirii condițiilor în aceste comunități, pentru a reduce riscul de boli infecțioase. Procesele de modernizare a așezărilor informale și asigurarea unui spațiu suficient de locuit rezidenților, dar și asigurarea de servicii adecvate, trebuie să fie participative și să implice o gamă largă de programe de dezvoltare socială și economică, pentru a îmbunătăți viețile oamenilor și a reduce vulnerabilitatea și riscurile lor.
E important să se reducă supraaglomerarea prin aceste procese de modernizare, dar acest lucru s-ar putea face prin asigurarea de case cu mai multe etaje, fără a fi nevoie neapărat de relocări în masă a rezidenților.
Articol original: https://www.worldurbancampaign.org/mistra-urban-futures-tackling-covid-19-informal-settlements-cape-town
(Photo by Kristoffer Jensen on Unsplash)
